Te sun eu
pe 1 decembrie

autor Dan Pavel noiembrie 30, 2018
Te sun eu<br>pe 1 decembrie

Acum, în ajun de 1 Decembrie sau ”în an premergător zilei naționale” cum îi zice doamna premier, cred că ar trebui să discutăm un pic și despre defectele poporului nostru, nu numai despre calitățile și realizările sale. După cum bine știu toți patrioții, acum o sută de ani, Mircea cel Bătrân împreună cu Amza Pelea și domnitorul Radu cel Frumos, prin sacrificiul lor, îi alungau pe sultanul Colea Răutu de la Bobâlna și uneau Principatele Române cu Basarabia și Turnu Măgurele, scriind din mici pe steagul austro-ungar capturat: ”Teleormanul, pământ românesc!”. În numele eroilor noștri naționali, decorați cu cele mai înalte distincții ale statului român: Gabriel Oprea, Patriarhul Daniel, Alexandru Arșinel, Pistruiatul și Comisarul Moldovan, cred că e timpul să recunoaștem că acest popor civilizat cu barda, împotriva voinței lui, are o slăbiciune fatală. Călcâiul lui Nea Ahile poate fi nimerit cu săgeata, amputat și ciopârțit în doar trei cuvinte: ”Vă sunăm noi!”. Atât ”vă sunăm noi” cât și versiunea lui mai retardată și mai familiară ”te sun eu” încadrează perfect toate defectele acestui popor și îl descriu cum nici măcar Nenea Iancu (Ion Liviu Caragiale) nu ar fi putut.

În patruzeci de ani de viață, pe această glie strămoșească, nimeni nu m-a sunat niciodată înapoi. Când auzi vorbele astea din gura unui român știi că totul este pierdut, că nu mai sunt șanse. De la instituțiile statului, la care depui cereri sau lăcrămații, și până la companiile private direct interesate de obținerea banul tău, nimeni nu te sună înapoi niciodată. Vrei ofertă de la Orange? – ”O să vă sune imediat cineva de la Vânzări!”. Șase luni mai târziu te sună tot proasta unu, să te întrebe cât ești de satisfăcut de oferta pe care ți-au făcut-o colegii ei care n-au mai sunat niciodată. Mai aveți aia pe stoc? – ”Verificăm și vă sunăm imediat înapoi!”. Vrei informații de la bancă? – ”Imediat vă va contacta colegul nostru de la Persoane Juridice!”. Mai auzi de ei când oi avea optzeci de bani datorie la bancă și îți trimit scrisori peste scrisori că ai minus bani în cont și nu este normal. Dar tu atâta ai… minus bani. Adică, nici măcar zero bani, iar banca știe că o faci special și-ți amintește pe tonul ăla pedant că ești mai jos decât buricul broaștei în scara ei de valori. Când suni la un spital să întrebi de soarta unui pacient, dacă auzi vorbele astea, realizezi cât ești de prost pentru că pacientul respectiv ar putea să alerge în flăcări, cu trei pense în el, prin blocul operator, cu numărul tău tatuat pe buci și tot nu te-ar suna nimeni îndărăt.

Eu și în ziua de azi aștept să mă sune ăia cu răspunsul de la interviul de angajare pe care l-am susținut în 2003. Am un instalator care a plecat în primăvară după doi robineți și a zis că mă sună el când îi are. Trebuie să apară din moment în moment. Trebuie să mă sune niște băieții de la service când ajung piesele la ei în depozit. Cred că noi, ca popor, de-aia am și avut atâtea gâlceve cu turcii. ”Măria ta, vin turcii!” – ”Păi ce dracu caută?” – ”Au venit după tribut!” – ”Păi nu rămăsese că-i sunăm noi!?!” – ”Uite, că s-au făcut zece luni… i-am tot învârtit cu telefonul și pe la Judiric și pe la Financiar… și de la Financiar la Derulare Contracte… și de la Derulare înapoi la Relații cu Clienții… . Sunt aici, au trecut adineauri Dunărea!” – ”Cum dracu au trecut Dunărea? Nu trebuia să ne sune băieții ăia de la pod să ne anunțe și pe noi? Ridici din umeri ca un imbecil!!! Strânge oastea! Cheamă răzeșii!!!” – ”Au zis că au treabă acuma, dar ne sună ei înapoi!”.

Când vorbești la telefon cu un român și-ți spune chestia asta, îți dai seama instantaneu că informația pe ai comunicat-o în microfonul telefonului tău s-a ridicat la ceruri, a fost captată de apogeul tehnologiei umane și transmisă cu viteza luminii la sute de kilometri distanță, a ieșit pe partea cealaltă prin casca lui și, din cască, i-a intrat într-o ureche. Din ureche s-a izbit de timpan care a dat-o mai departe la creieri, de creieri s-a izbit aiurea și s-a vărsat în sinusuri și, când a ieșit omul la țigară, a suflat mucii pe caldarâmul din fața corporației cu tot cu informația de la tine. Adio! Omul se întoarce în birou cu creierul imaculat… respiră bine… are toate calitățile. Românul capătă o seninătate în el mai ceva ca Buddha, doar că românul nu are nevoie să mediteze jumătate de secol ca să atingă această nirvană. Tot ce trebuie să facă este să zică ”vă sunăm noi” și i s-a golit mintea, i s-au luminat ochii în cap și s-a degrevat de toate grijile lumești care îi îngreunau ascensiunea către Covrigărie. Trăim pe un tărâm binecuvântat și paradoxal în care regulile universale ale timpului și spațiului nu se aplică. În țara noastră poți să aștepți trei săptămâni să te sune cineva mâine. Și dacă îl suni după trei săptămâni, tot mâine te sună.

Asta nu înseamnă că ”Te sun eu!” nu este răspunsul corect. Sunt situații și situații. Adică poate ești la un început de relație și de după ușa semideschisă a intimității se întrevede colecția ei de Hello Kitty. Poate trece de la râs la plâns cu viteza cu care trec samuraii de la viu la mort în filmele japoneze. Poate are niște copii foarte talentați, din prima căsătorie. Îți povestește mereu cum sunt ei mici suflete de artiști introvertiți, la fel ca ea. Ăla mare nu vorbește, mănâncă hamsteri vii și dă mereu foc la perdele, iar cea mică umblă prin casă în pizda goală cu olița folosită pe cap, deși are paișpe ani. Adică bărbată-su s-a aruncat din relație cum sar piloții români din Mig-uri, când văd cum trec aripile pe lângă ei, dar ea speră că tu poți să-i crești copiii liniștit. Atunci răspunsul corect este ”te sun eu!”. ”Dă-mi și numărul lui, să-l sun și pe el, că vreau să ne vedem toți trei…! Da, iubi, acușica te sun. Vezi să nu-l ai pe vibrații… să-l auzi!”.

5 commentarii
49

Poate îţi place altceva

5 commentarii

Mişu noiembrie 30, 2018 - 11:03 am

Bine, măh. Te sunăm noi!

Reply
Simona noiembrie 30, 2018 - 9:41 pm

Poti sa ma crezi ca dupa 16 ani de locuit departe (hat peste ocean) cand aud „te sunam noi” inca ma ia disperarea aia vecina cu amocul? Dar starea de perplexitate imi revine aproape instantaneu, pentru ca in 95% din cazuri, oamenii astia de aici nu-s romani, si chiar ma suna inapoi… Ai sintetizat perfect calcaiul lui nenea Ahile…

Reply
dan mazilu decembrie 1, 2018 - 10:36 am

Eu te tot sun, dar ai uitat să așezi mobilul în furcă

Reply
Ana decembrie 1, 2018 - 12:07 pm

Te sun eu..sau: ” ne mai auzim!”..sau „ramane cum am stabilit!”..;)

Reply
Gabriela decembrie 1, 2018 - 8:03 pm

Eu tot sper să te sune o editură mișto.

Reply

Comentezi?

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.