Spionul român e James Bond
doar duminica

autor Dan Pavel noiembrie 28, 2018
Spionul român e James Bond<br>doar duminica

Când eram copil tot ce voiam de la viață era să devin spion. Văzusem seria James Bond cu Sean Connery și eram fascinat de costumele lui elegante, de mașina lui cu mitraliere și de faptul că era mereu înconjurat de femei frumoase. Mai târziu, când am crescut, mi-am dat seama că viața unui spion nu seamănă deloc cu viața lui James Bond. În primul rând că, în viața reală, nu poți spune nimănui că ești spion în serviciul maiestății sale Traian Băsescu, licențiat să ucidă, și nimeni nu poate ști cât ești tu de cool. Ai vrea să te lauzi, dar n-ai la cine. De cele mai multe ori nici nevastă-ta nu are voie să știe, ceea ce face ca viața de familie să fie oarecum deprimantă și plină de paranoia.

Dacă ai norocul să-ți pice un comandant de grup operativ care are boală pe tine că i-ai futut femeia în facultate, înainte să se cunoască ei, sau să fi scăpat ea odată la nervi că tu ai pula mai mare, o să-ți dea o acoperire care îți va face viața un iad. O să te trezești că acoperirea ta este agent de vânzări la o fabrică de lumânări parfumate, suferi de ipohondrie, colecționezi goblenuri și ai un brac german isteric, singurul câine din toată unitatea care nu detectează nici explozibili, nici droguri, nici asasini, doar latră ca prostul în toiul nopții și se cacă pe hainele tuturor femeilor pe care le aduci în casă. Ți-l dă ție ca să te bucuri de el.

Când vrei să te însori, e greu să-i explici neveste-tii de ce nu ai decât doi invitați la nuntă din partea ta. Ăia sunt singurii tăi prieteni în care ai încredere: băiatul ăla de la SPP care îi făcea horoscoapele lui Băsescu în fiecare dimineață și portarul de la Hilton, cu ascendent în Fecioară, care nu se poate abține să nu verifice toate gențile nuntașilor, când nu sunt atenți, și împunge tortul miresei cu andreaua ca să găsească microfoanele. Pentru că șeful tău are glume în program, în cea mai fericită zi din viața ei, tu va trebui să o anunți pe mireasă că va petrece luna de miere singură acasă pentru că tu ai o delegație de serviciu, de la fabrica de lumânări, și nu mai poți s-o duci în Barcelona așa cum ai promis. Nu poți să-i spui că, de fapt, pleci în Tiraspol și o să stai cu frica în sân patru luni că te găsesc doi ciobani într-un portbagaj de Lada în flăcări.

Sunt multe lucruri de spus, dar nu pot fi spuse. Mai târziu vin și doi copii. Unul e urât ca tine și celălalt e prost ca mă-sa. Ia-i de crește-i. Greul cade tot pe ea pentru că, deși tu bei la masă cu trei sirieni care au macete și mănuși de cauciuc în serviete, tot ea cară copiii la grădiniță, spală căcatul de brac german surprinzător de longeviv și se întreabă ce moftangioaică o mai sta atârnată de mădularul tău, în seara când ea doarme singură. Și uite așa apar frustrările. Ani mai târziu, nevastă-ta spală vase în bucătărie și bombăne nervoasă: ”Să mă cac în goblenurile tale, că eram frumoasă! Puteam să mă mărit și eu cu un spion care să mă plimbe prin lume, nu cu un cioclu! Am rude în Tiraspol pe care nu le-am mai văzut din copilărie! Stau aici ca proasta și sclăvuiesc după tine, ca să pleci tu cu golăncile în delegațiile tale!”. ”Fă, dar de câte ori să-ți spun că nu sunt cioclu!!! Vând lumânări parfumate, nu de mormântare!”.

Orice ai face și orice i-ai zice, ea tot te suspectează pentru că e greu să mai ții șirul minciunilor pe care i le spui de atâția ani. Nu mai știi care sunt ale tale, care sunt minciuni de serviciu și care sunt spuse doar ca să o faci să tacă din gură. Anii de ascultat la căști cum trag fesebiștii apa la veceu și obuzul din Donețsk te-au făcut surd de o ureche, iar nevastă-ta începe să te urască și mai tare că trebuie să se repete de trei ori la fiecare mârâitură. Într-un final, relația se deteriorează atât de mult încât aproape că nu mai vorbiți. Nu că ați putea vorbi printre zbieretele copiilor care nu se pot abține să nu sărbătorească faptul că au pierdut loteria genetică. Măcar acum pot să se hrănească singuri fără să înghită și furculița, deci tot e ceva să poți să-i lași nesupravegheați cât să te duci la toaletă.

Vin actele de divorț. Tu întrebi panicat ce e cu hârtiile, ea îți răspunde că s-a îndrăgostit de un văduv la o ședință cu părinții, un tată bun, și că e timpul să apucați pe căi diferite. Îți faci bagajele tăcut, semnezi și pleci. Copiii nici nu remarcă tensiunea din casă. Sunt obișnuiți să te vadă cu bagajul făcut. Nu e ca și cum erai mereu în țară, prezent în viața lor la vreo serbare sau de sărbători. Te muți într-un apartament închiriat pe care nu te obosești să-l mobilezi știind că viața ta este și-așa o ruină. Două zile mai târziu, te vizitează fosta soție ca să-ți aducă bracul german și un tricou rupt pe care ți l-ai uitat la ea pe noptieră. Îți cere bani de excursie pentru copii. Îi dai și încerci să spargi tăcerea grea discutând despre nimicuri. În timp ce-ți spală vasele, îți spune că cei mici nu țin neapărat să te vadă. Bracul e bătrân, chior și incontinent, dar pentru prima dată în cariera lui de câine operativ se oprește direct la sertarul tău cu marijuana. Nevastă-ta deschide sertarul și-ți aruncă o privire scârbită: ”Mai ești și drogat!”.

O lună mai târziu vin și veștile bune, în sfârșit. Pentru eforturile pe care le-ai depus în carieră vei fi avansat în grad, ți se va mări salariul cu 320 de lei și vei primi o nouă misiune, fără deplasări, care să-ți permită să petreci mai mult timp alături de soție și de familie. Ai o acoperire nouă, director de departament într-un trust de presă, și poți să păstrezi câinele pentru că e oricum prea bătrân pentru serviciu. Cu salariul foarte bun de la trust și chenzina de la unitate, în sfârșit îți permiți să achiți ipoteca apartamentului în care trăiește nevastă-ta cu noul ei iubit… un tată bun. Încerci să-ți omori timpul, dar n-ai cu ce. Băiatul cu horoscopul nu mai lucrează la SPP. Iohannis nu crede în stele. E ocupat tot timpul cu îndreptatul cutelor de pe covorul roșu de la Palatul Victoria și nu are timp de ieșit la bere. S-a împiedicat odată Tăriceanu de l-au penalizat 15% la salariu. Portarul de la Hilton e de negăsit, dar din când în când mai primești în cutia de scrisori câte o carte poștală nesemnată… ba de la Băile Herculane, ba din Tirana, de parcă ai fi în 1963 și nu s-a inventat internetul.

Zilele trec. Munca în presă e plictisitoare. Primești articolul pe mail, schimbi trei fraze, corectezi greșelile ortografice și îl dai ca fiind al tău. Lunile trec. Mai un dineu, mai o conferință… . Te întorci seara într-o casă pustie și nemobilată. Vezi că bracul german nu mai mișcă și te grăbești îngrijorat către veterinar. Veterinarul suspectează că are un blocaj ceva, introduce endoscopul și constată că ți-a mâncat toată marijuana din sertar. Constată faptul că are cancer la intestine și că e mai bine că ți-a mâncat marijuana. Câteva zile mai târziu, vin rezultatele de la biopsie și se stabilește eutanasierea. Îți vine să-i spui să aibă grijă și respect pentru că bracul e sergent decorat și merită o moarte demnă, dar te abții… că nu mai are rost. Rămâi tăcut în mașină, surprins de faptul că te doare atât de rău. Bracul zace mort pe bancheta din spate, acoperit cu o pătură scâlciată. Geamurile aburite te ascund să nu te vadă viața plâns. E noapte și nu știi ce să faci, unde să-l duci și dacă să te mai întorci vreodată. Știi doar că n-ai vrut să-l lași acolo să fie incinerat laolaltă cu toate celelalte fiare abandonate.

Lunile trec. Îți găsești accidental o iubită. E modestă, simpatică și binevoitoare. Nu vrea foarte multe de la viață. E recepționeră la o firmă de telecomunicații. Te iubește sincer, vă înțelegeți bine și nu are o problemă cu faptul că ai copii. Ar vrea să-i cunoască, dar tu ești încă sensibil și nu vrei să te grăbești. Căutați să vă mutați împreună. Vin sărbătorile și fosta soție te invită la serbarea de Crăciun a copiilor. Toți părinții vor fi prezenți. Iubita ta insistă să meargă și ea. Ar vrea să-ți cunoască familia și i se pare mai ușor într-un cadru festiv. Într-un fel și tu ești curios să-l cunoști pe actualul iubit al foste tale soții, dar parcă nu te-ai grăbi așa tare. Cedezi. Îți iei inima în dinți, te îmbraci frumos și pleci la drum cu iubita surescitată.

La serbare e o gălăgie infernală, o zarvă plină de copii care aleargă în jurul unui Moș Crăciun cu haine lăbărțate și recită sacadat poezii prost învățate. Nevastă-ta e îmbrăcată ostentativ, machiată excesiv și face gesturi atent exersate, dar strălucește fericită. Aranjează costumele pe copii și îi trimite către Moș Crăciun. Ridici mâna și o saluți de la distanță. Îți face cu mâna și te invită lângă ea. Îți strângi iubita de mână un pic prea tare, fără să vrei, și-ți faci loc printre părinți ca să ajungi lângă fosta soție. Tu taci oarecum stânjenit, dar femeile preiau controlul și fac cunoștință. Se îmbrățișează fals și schimbă politețuri. Fosta ta soție declară că e bucuroasă de cunoștință și de relația ta cu noua iubită. Insistă să-l cunoașteți și pe viitorul ei soț. Bagă mâna în mulțimea de părinți adunați în cerc și scoate de acolo un tată bun. E unul din sirienii cu macetă în servietă pe care aveai ordin să-l înjunghii în gât cu lingurița de ceai, dacă nu cooperează.

Instinctiv te încordezi și o îmbrâncești pe iubită în spatele tău. Din spate, Moș Crăciun te apucă discret, dar vârtos de sacou. Îți șoptește la ureche și în momentul ăla îl recunoști șocat. E șeful tău de echipă. Locotenent-Colonel Moș Crăciun răstește șoptit în urechea ta: ”Lasă-l, băi, că avem treabă cu el! Liniștește-te că îți explică iubita ta mai încolo cum stă treaba! Să nu faci iureș aici că te nenorocesc!”. Nu te poți abține. Te năpădește un val de furie oarbă care îți răpește toate simțurile. Îl pocnești pe sirian cu toată puterea în mijlocul feței. Nevastă-ta urlă panicată. Sirianul cade înapoi în mulțimea de părinți șocați. Iubita și Moș Crăciun sar în cârca ta să te imobilizeze. Panică… urlete… copiii plâng… s-a dus dracu serbarea… .

Ai patruzeci de ani și ești agent de vânzări la o fabrică de lumânări parfumate. Dimineața te plimbi prin Cișmigiu cu un bișon primit cadou de la unitate. Colecționezi goblenuri și cărți poștale nesemnate, din Asia de Sud Est. Nu călătorești nicăieri. Ziua traduci înregistrări din kârgâză. Seara fumezi pe balcon, într-un apartament nemobilat și vorbești cu copiii pe Skype. Noaptea calci în căcat de bișon, pe drum către baie. Ești agent de vânzări la o fabrică de lumânări parfumate și, cu toate astea, te consideri un om norocos. Puteai să primești Dan Andronic, Robert Turcescu sau Sorina Matei.

5 commentarii
43

Poate îţi place altceva

5 commentarii

Georfe noiembrie 28, 2018 - 5:00 pm

Felicitari!
Ca de obicei, un condei deosebit

Reply
Adi noiembrie 28, 2018 - 10:23 pm

De ce dai, dom’le, din casă?

Reply
Misu noiembrie 29, 2018 - 5:46 am

Moooooor! 😂😂😂😂😂😂

Reply
Lumi noiembrie 29, 2018 - 9:30 am

Fain tare!!!

Reply
A noiembrie 29, 2018 - 11:35 pm

Bravos

Reply

Comentezi?

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.