Psihoza unei națiuni
(participarea obligatorie)

autor Dan Pavel iunie 9, 2018
Psihoza unei națiuni<br> (participarea obligatorie)

Din câte am văzut până acum, la mitingul PSD împotriva abuzurilor participă mai multe categorii de persoane:

Categoria ”Ciocu’ mic, că noi suntem la putere acuma!” – alcătuită din aparatul PSD, lideri, rude, sponsori, prieteni milionari și parteneri de afaceri ai partidului. Rechinii disperați că se apropie dosarele penale de ei, marii oameni de afaceri și păpușarii din spatele grupului infracțional organizat responsabil pentru jafului generalizat. Ăștia sunt ăia care cred că abuz în serviciu este atunci când îi întreabă reporterul de unde și-au permis palate în țări tropicale, iar discriminarea este atunci când nu poți să scoți milioane de euro cash de la bancă. Unii visează la președinția sau parlamentul României, alții vor să rămână unde sunt crezând că sunt eterni și indispensabili.

Categoria ”Pești Piloți, Butoane și Slugi” – alcătuită din lideri din eșalonul doi și trei, oameni care trăiesc exclusiv din afaceri cu statul, din contracte acordate pe sub mână și din ce rămâne printre dinții rechinilor. Ei nu cred într-un partid sau ceva, ar vota cu oricine se află la putere. O felație e ca oricare alta, nu contează al cui penis e la capătul ei. Important este să meargă contractele. Să pice bănuțul. Sunt patronași care au contracte cu statul, șefi de regii și funcționari de rang înalt, incapabili să ocupe vreo funcție în domeniul privat și incompetenți în orice domeniu, dar care depind exclusiv de numiri și afaceri politice. Sunt din categoria în care, dacă ar fi obligați să răspundă sincer la întrebarea ”De ce protestați?”, ți-ar spune: ”Pentru că sunt soția viceprimarului și director ANAF comuna Potlogari. Am și eu un coafor prin care trec anual câte un milion șapte sute de mii de euro și două gatere într-o rezervație naturală care sunt abuzate de Koveși!”. ”Sunt analfabet funcțional, am primit o catedră pe viață și vreau s-o păstrez!”. ”Am o firmă care asfaltează alei secundare la prețuri cu care am putea să încastrăm diamante în asfaltul amestecat cu praf de aur! Protestez împotriva abuzurilor!”.

Categoria ”Tu și tu sunteți voluntari! Un pas înainte!” – alcătuită din oameni cărora li s-a spus că participarea este obligatorie. Am exemple în familie care au primit vestea că partidul nu obligă pe nimeni. Au venit șefii și le-au spus clar: ”Noi nu obligăm pe nimeni, dar vin acușica disponibilizările și ar fi păcat să vă treziți pe liste!”. ”Dar eu sunt operat și nu pot să stau în picioare atâtea ore!”. ”Nu discut! Mitingul acesta e foarte important, participarea este obligatorie! Șefi de departamente vor face prezența în Piața Victoriei!”. Ăștia sunt oameni care lucrează prin instituții, firme conexe și regii, pe funcții mărunte. Că au votat sau nu cu PSD, au copii acasă, au rate, depind de un salariu și n-ar vrea să rămână pe drumuri. Unii mai au câțiva ani până la pensie și nu i-ar angaja nimeni altundeva, alții depind de definitivarea unei funcții sau de aprobări de la superiori. Mai participă și cei care depind de un ajutor social sau de cooperarea instituțiilor care îi amenință voalat. ADP-uri, primării, prefecturi, DITL-uri, DGASPC-uri, ANAF-uri, personal auxiliar de prin spitale… îi găsiți pe toți acolo, spășiți și triști, lângă șefii lor vigilenți.

Categoria ”Ana Pauker și cu Dej a băgat spaima-n burgheji!” – ăștia au venit din convingere. Nu știu exact pentru ce protestează, dar au văzut la televizor că statul paralel le fură sacoșa de rafie, că le răcește Soroș mâncarea și le suflă oengeurile spuma din bere. Ăștia sunt convinși că abuzurile sunt atunci când bagă ăștia publicitate peste Tăriceanu, la televizor. Sunt oameni săraci, de al căror patriotism nu mă îndoiesc, dar sunt atât de dezinformați și manipulați că nici măcar nu înțeleg ce se întâmplă și nu pot articula. Simt organic o ură și o frică pe care nu și-o pot explica. Au boală pe toți cei ce o duc mai bine decât ei și cred că vecinul care și-a luat mașină nouă e de vină că mănâncă ei ciorbă de pieliță, nu clasa politică. Au senzația că DNA-ul te leagă și pentru că n-ai bilet în tramvai.

Categoria ”Jos Băsescu și mafia iohanistă portocalie!” – ăștia sunt talibanii stângii, fără noimă sau coerență, mereu ancorați în aceleași conspirații globale care ne distrug viitorul. ”Iohannis, nifilistu, vinde Ardealul la unguri! Jos corporațiile! Laserul de sub Carpați! Poarta Stelară Dacică!” etc.. Ei cred că ar trăi bine, dar îi dă statul paralel peste mână lui Dragnea când vrea să le dea bani. Nu îi lasă ”Uneuna Eoropeană” să aplice planul de guvernare. Vor să curgă din nou laptele și mierea pe străzile patriei, dar stă Cioloș cu curul pe dop și nu curge. Este vina tuturor, de la Greenpeace și până la nepoțica lui Timmermans aflată la grupa pregătitoare în cabala sionistă, unde încearcă să coloreze corect simboluri iudeo-masonice. Iohannis și Koveși sunt dușmani de conjunctură. Înainte era Băsescu, înainte era Constantinescu, Bill Clinton. Ei nu au alte surse de informare decât trompeta de partid. Nu au abilitatea de a înțelege ce citesc, nu au nici răbdarea de a se informa și preferă să le toarne cineva concluziile pe cioc, ca la puii de guguștiuc. Sunt victimele știrilor false și a zvonurilor ridicole.

Categoria ”Dubioșii fără frontiere!”: ”De ce ați venit? Pentru ce protestați?” – ”Du-te, fă, în morții mă-tii! De la ce televiziune ești! Vezi-ți de treaba ta! Ia uite!!! A venit soroșiștii, iohanista dracului!!! Marș d-aicea!”. Sunt categoria aia de matahale obeze, tatuate, cu ceafa groasă și carne multă pe frunte. E pepiniera din care își smulge PSD toți ”badigarzii”. Ăia care au făcut facultatea de construcții la Poarta Albă, secția rezistența materialelor osoase. Mai recuperează datorii, mai plimbă valize cu bani de la un șef la altul, mai escortează stăpâni pe la parchet și pe la judecătorie, mai schimbă dolari. N-au avut vreodată un job sau vechime în câmpul muncii, nu au surse de venit pe hârtie, dar se plimbă toată ziua în mașini de lux. Ăștia au venit din convingere și au dreptate. Fără stăpânii lor, sunt pierduți. Nici un grup infracțional nu poate funcționa fără soldați, dar nici soldații nu pot funcționa fără capi. Ei sunt adevăratul SPP al mafiei politice. De aia fug toți politicienii de SPP-ul autentic.

Categoria ”S-a dat, nu s-a luat”. Tot ce știu ei este că li s-a dat. Li s-a comunicat ce trebuie să facă și vor face, pentru că asta fac ei de o viață: ascultă ordine. Le-a mărit pensia cu o sută de lei, le-a mărit indemnizația cu cincizeci de lei, le-a mărit salariul, le-a dat pensie specială, le dă primarul bani de băutură, s-a făcut adunare cu mici și sarmale moca. Se face excursie la București. Îi mai plimbă și pe ei cineva. E bine. Azi îi plimbă Băsescu și votează portocaliu. Măine îi plimbă PNL și votează galben, poimâine îi plimbă PSD și votează roșu. Lor le e mai bine… cu X lei mai bine decât ieri. Nu contează ce va fi mâine. Azi ne culcăm cu burta plină. Atât. Vedem mâine ce ne mai dă. ”Mai ne dă și nouă ceva? Ce strigăm aicea? Jos cine? Aha! Jos abuzurile!”.

Categoria corporatiști, liber-profesioniști, mici întreprinzători, patroni onești și oameni care lucrează pe bune în domeniul privat – Hahahahaahahaaahahaha!!! Aaaahhahahah ahaahahahahaaaaa! Aoleu… ahahahaaaa! Pe bune? Ahaahahahahahaha ahaahahhaaa! Vă dați seama că nu participă nimeni din categoria asta.

Știu că mitingul acesta se dorește unul împotriva abuzurilor și, paradoxal, este unul foarte potrivit. Rareori se întâlnesc față în față cele două categorii, într-un număr atât de mare. Rareori se întâmplă ca violatorii și abuzații să fie la umăr la umăr, într-un consens atât de patologic, atât de freudian. S-a dorit un miting care să arate populației ce forță are PSD și cum poate mobiliza partidul mulțimea în scopuri proprii. Eu nu văd decât slăbiciune. Partidul nu face altceva decât să pună presiune pe populație, să-și abuzeze electoratul, să creeze tensiuni sociale inutile și să-și arate colții fără motiv. Nu câștigă nimeni nici capital politic, nici imagine, nici alegători. Mitingul acesta nu schimbă cu nimic raportul de forțe și atmosfera politică. E o manevră tipică republicilor bananiere. Un simptom al narcisismului și îndepărtării de luciditate. Pe mine nu mă intimidează, cum zic unii pe la televizor. Când văd atâtea victime care aplaudă agresori, mi se face milă și mă cuprinde tristețea. O parte din populație este împunsă de la spate pentru a mai calma angoasele unor psihopați înspăimântați că înfundă pușcăria sau că rămân fără putere. Mitingul ăsta este un simptom și atât. Simptomul unei societăți bolnave care vrea să se vindece, dar boala opune rezistență. Ne-am suprainfectat și curge puroi. Atât.

Masa de manevră e alcătuită din români ca și noi. Mulți sunt patrioți ca și noi. Sunt frații și surorile noastre. Copiii sau părinții noștri. Sunt atât de aproape de noi și totuși atât de departe… aproape că nu-i putem atinge. Nu-i putem scoate din paradigma asta și… doare. Mi se rupe sufletul.

Poate îţi place altceva

Comentezi?

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.