Oare sunt homofob?
Probabil

autor Dan Pavel mai 4, 2018
Oare sunt homofob?<br> Probabil

Zice un politician la televizor: ”Cred cu tărie în familia alcătuită dintr-un tată bărbat și o mamă femeie!”. Acuma, sincer, e cineva care nu crede? Care erau șansele să avem mamă bărbat sau tată femeie? Au trecut mulți ani de când am făcut eu școala, dar cred că-mi amintesc cât de cât cum era cu anatomia și fiziologia omului. Din câte știu eu, după toată educația sexuală pe care am făcut-o la școală, copiii se fac atunci când vine barza și dă cu ciocul în uterul bărbatului, iar femeia pleacă la spital să culeagă păpădii și, nouă luni mai târziu, se întoarce cu barza sau cu copilul, după caz. E important pentru sănătatea copilului să aibă un tată bărbat și o mamă femeie. Sunt cazuri de copii, cu trânși, dârdâială sau leșinături, la care s-a constatat că veniseră pe lume dintr-un mamă bărbat și-o tată femeie.

Acum, serios vorbind, conceptul de familie cred că trebuie separat un pic de conceptul de procreare. De ce? Pentru că familia nu se întemeiază și nu se judecă doar după acest criteriu. Două surori sunt tot o familie. O bunică și un nepot, doi frați, sau trei veri. sunt tot familie. Un cuplu care nu dorește să procreeze, sau nu poate, are abilitatea de a adopta și crește un copil. Și aceștia sunt tot o familie. O mamă singură cu 3 copii reprezintă o familie. Așa că familia nu se întemeiază neapărat pe un bărbat și o femeie și nici pe un tată sau o mamă, ci se întemeiază pe un număr de persoane care își dedică viața unii celorlalți. Evident că noțiunea de familie trebuie definită legal pentru ca statul să o poată apăra. Așa funcționează orice sistem juridic, în parametri exacți și termeni bine definiți. Pe mine nu mă duce bibilica să contribui foarte lucid la chestia asta, dar cred că o familie nu se întemeiază neapărat pe ideea procreării.

De asta am eu o problemă cu politicienii de doi bani și cu ghiolbeții cu patru clase care vor să redefinească familia. Cred că lucrurile astea ar trebui lăsate la îndemâna și intelectul unor oameni mult mai educați și mai avizați să se pronunțe, cum ar fi: juriștii, experții în drept civil, sociologii, psihologii, asistenții sociali, medicii, chiar și preoții trebuie să aibă un punct de vedere, deși știm cu toții care este acela. Așa funcționează o democrație lucidă care își cunoaște limitele. Nu dau eu legi după cum mă taie capul și nu votez referendum la plesneală, cu Gicu Sculerul și cu Burtosu de la berărie, doar așa că nu-mi plac mie homosexualii și mi se par ciudați. Nu poți lăsa chestiuni atât de importante la îndemâna simpatiilor sau antipatiilor. Compatrioții noștri își doresc multe, conform sondajelor, printre care și pedeapsa cu moartea și alte imbecilități împotriva firii. Aici nu vorbim despre legi interșanjabile sau despre formulare. Nu suntem bife pe o coală A4. Vorbim despre redefinirea unor concepte strâns legate de umanitate, cu repercusiuni asupra drepturilor omului, drepturilor familiei și așa mai departe. Vorbim de condiția umană care nu se poate cuantifica după cum dictează ”enteresul” electoral și nu se poate redefini după cum stăm noi în sondaje. Mă lasă rece că vine Dragnea să mă aburească el cu familia, cu pisicuța lui tradițională despre care sunt convins că îl iubește de moare. Trecând peste dubioșenia morală, și ei pot fi tot o familie. Cine sunt eu să spun că nu? Cine sunt eu să judec familia lor?

Din nefericire, toată discuția asta prost voalată este despre interzicerea posibilității căsătoriei legale a cuplurilor gay. Nu văd alt motiv pentru care este atât de important să redefinim familia în Constituție. Atenție, este o mare diferență între căsătorie și parteneriat civil, deși lumea bună ne aburește că nu e așa. Căsătoria cuplurilor gay vine la pachet cu o grămadă de dileme legale și morale. Dacă îi lași să se căsătorească legal, ești obligat să le acorzi aceleași drepturi ca oricărei alte familii, deci vor avea și dreptul de adopție. Aici se atinge punctul cu adevărat sensibil: Copiii. Este o dilemă născută din frici, obiceiuri religioase, tradiții și păreri personale. Vă spun sincer că, dacă m-ați pune pe mine să decid, nu știu ce aș face. Sunt și eu ancorat în prejudecățile mele. Sunt un om mărunt, cu inteligență medie și nu sunt versat în problemele minorităților sexuale. Am câțiva prieteni gay, dar nu suficient de mulți încât să pretind că îi înțeleg. Până la urmă nu-i înțeleg pentru că nu sunt gay și nu am trăit două minute în pielea lor. Le-aș da copii pe mână? Prietenilor mei, da. Pentru că îi cunosc, sunt oameni frumoși, lucizi, educați, echilibrați psihic. Aș da copii pe mâna tuturor celor ce fac parte dintr-o minoritate sexuală? Cu siguranță că nu. E de la caz la caz până la urmă. Așa cum e și la heterosexuali. Unii suntem cretini, alții criminali, alții suntem bolnavi psihic sau prea săraci pentru a adopta un copil. Teoretic există mecanismele care să trieze grâul de neghină și să asigure buna plasare a unui copil. Există Asistența Socială și mecanismul de adopție.

Eu sunt prea ancorat în prejudecăți. Deși încerc să mă schimb și să gândesc mai deschis, sunt multe lucruri pe care mai degrabă le trăiesc organic decât să le judec cu luciditate. E limitarea mea ca om. Mie nu-mi place când văd travestiți din ăia urâți, îmbrăcați ca niște paparude penibile. Mă deranjează punctual exhibiționismul și lipsa de bun gust a unor travestiți care se îmbracă și se comportă complet nefiresc. Sunt câțiva, n-or fi toți așa, dar ăștia sunt cei mai vizibili. Încearcă să emuleze femeile, dar nici o femeie sănătoasă la cap nu s-ar îmbrăca și nu s-ar comporta așa pe stradă, ca o curvă redusă mintal. Detest paradele gay cu bucile la vedere și prea multă bulăneală ieftină care nu face altceva decât să trivializeze o categorie de oameni discriminați. Arată grotesc după părerea mea pur subiectivă. Nu te ia nimeni în serios când faci circ ieftin. Nu am o problemă cu sexualitatea sau cu intimitatea lor. Cred cu maximă convingere în dreptul lor la o viață bună și fericire. Cred că un stat democratic ar trebui să le acorde același sprijin și aceleași drepturi. Cu toții trebuie să fim protejați de lege în același fel. Nu mă deranjează când văd gay care se țin de mână pe stradă sau care se săruta pătimaș, iar dacă mă deranjează este problema mea, limitarea și prejudecata mea. Dragostea face parte din condiția umană și este universală. Sunt convins că așa cum o iubesc eu pe nevastă-mea, tot așa se pot iubi doi bărbați sau două femei. Nu înțeleg cum se întâmplă, așa cum nu înțeleg nici fizica cuantică, dar știu că se poate. Ceea ce știu sigur este că sexualitatea nu se moștenește în familie și mai știu că orice om lucid protejează copiii de expunerea prematură la conținut explicit și la sexualitate. Nu poți influența un copil să devină gay, așa cum nu-l poți face hetero împotriva firii lui. Toți homosexualii se nasc în familii tradiționale, iar multe dintre acestea încearcă să-i îndrepte, fără succes. Deci, clar nu e vorba de 7 ani de-acasă.

Din punctul meu de vedere toți oamenii ar trebui să aibă aceleași drepturi ca și mine, dar aici e problema… că eu sunt căsătorit, am drept de decizie medicală asupra soției dacă aceasta este incapacitată, ea mă moștenește, eu o moștenesc, statul ne ocrotește și ne recunoaște alianța. Am dreptul să fac, să adopt și să cresc un copil. Statul îmi dă dreptul să mă pun în situația în care am putere absolută și drept de decizie, de viață și de moarte până la urmă, asupra unei ființe complet lipsite de apărare. De aceea însuși statul trebuie să o apere și să constituie baza legală pentru apărarea acesteia. Minoritățile sexuale nu au acest drept. Le-aș da acest drept? Nu știu. Consider că nimeni nu a studiat problema suficient de obiectiv și de serios, până acum. Nu știm exact ce este, cum apare și ce presupune homosexualitatea, pentru că suntem prea temători și prea încuiați. Nu știm efectele pe termen lung ale familiei gay asupra copiilor. Nu vorbim deschis despre chestiile astea, iar homosexualii nu au o voce în comunitate. Nu este corect să decidem soarta unei minorități în funcție de prejudecățile noastre sau convingerile noastre religioase. De asta zic, dacă eu nu sunt în stare să-mi formez o părere lucidă, dacă eu încă mă lupt cu prejudecățile mele și nu mă consider în măsură să mă pronunț, nu poți lăsa niște savete bisericoase, cu două clase, să decidă soarta unor oameni. Nu poți lăsa niște politruci, obsedați de putere și care nu au nimic sfânt, să vorbească despre sfințenie și valorile morale tradiționale. Până la urmă, tradițiile nu sunt neapărat bune sau rele. Ele arată doar că niște oameni au făcut lucrurile într-un anumit fel, vreme de sute de ani. Felul ăla de a face lucrurile se poate schimba. Mie nu-mi miroase a tradiție la referendumul ăsta, îmi miroase a profit politic și-mi pute a discriminare. Mi-e teamă de ce se ascunde în spatele lui. Modificarea definiției din Constituție nu schimbă cu nimic soarta familiilor tradiționale. Nu aduce modificări de statut sau protecții adiționale pentru noi sau pentru viitoarele cupluri hetero. Redefinirea familiei tradiționale nu este despre noi, ci despre învârteală politică și prejudecăți religioase.

Sunt foarte multe lucruri de discutat, enorm de multe lucruri ce nu încap în mii de pagini, d-apoi într-o pagină de blog de doi lei. Din nefericire nu le discută nimeni deschis, la rece. Ne împărțim în tabere și zbierăm, unii mai proști decât alții, sclavi ai propriilor temeri și prejudecăți. În timpurile astea moderne, să spui ”nu știu” a devenit o greșeală de neiertat.

13 commentarii
78

Poate îţi place altceva

13 commentarii

sorina melian mai 4, 2018 - 10:35 am

articolele de pana acum(recunosc, nu le-am citit pe toate), mi-au castigat admiratia pentru un condei efervescent si inteligent. acest articol mi-a castigat respectul pentru o persoana verticala si onesta. multumesc.

Reply
Dan Pavel mai 4, 2018 - 1:20 pm

Și eu vă mulțumesc.

Reply
Mihaela mai 4, 2018 - 2:07 pm

Vă apreciez articolul. Nu sunt homofobă. Am incredere că vom deveni mai deștepți si mai toleranți… dacă nu noi , poate copiii nostri.

Reply
Alex mai 4, 2018 - 11:12 am

In opinia mea, in ceea ce priveste referendumul, e simplu. Daca nu consideram potrivit acest referendum pentru redefinirea familiei in Constitutie, putem sa lipsim si sa speram ca vor lipsi destui incat sa fie invalidat referendumul. Pana la urma, votul e un drept si, daca in cazul alegerilor electorale e musai sa punem stampila din diverse motive, la acesta si absenta e un vot. Votul in favoarea ideii ca acest subiect nu merita dezbatut astfel. E o varianta complet valida si separata de un DA sau un NU.

Reply
Dan Pavel mai 4, 2018 - 1:21 pm

Da, din punctul meu de vedere, absența e cel mai potrivit răspuns.

Reply
Nelutu mai 27, 2018 - 6:44 am

Nu stimate domn! Nu! Si acum o sustin tare si cu tarie. Bine, nu chiar precum politicianul acela, dar..cam pe.acolo… Am absentat la n alegeri. Am lasat pe altii sa aleaga in locul nostru. Cred ca e timpul sa incepem sa ne gandim. Oare ce vrem de la viata noastra? Ce sa le oferim copiilor nostri? Cine alege viitorul copiilor nostri? Pentru ca, din cauza noastra, repet, DIN CAUZA NOASTRA, avem aceasta clasa politica. Pentru ca, scarbiti de ei, dam „pas”. Si ghiolbanii, handicapatii si incultii merg. Pentru un kil de faina, o juma’ de secarica sau orice altceva. Si acel kil de faina dicteaza viitorul meu. Al copilului meu. Al familiei mele. Secarica dicteaza ce educatie va primi fiul meu in urmatorii zece ani. Crunt, dar adevarat. Candva am avut printre cele mai bune scoli din lume. Acum am ajuns sa avem cea mai de rahat educatie. Pentru ce? Pentru ca am acceptat, am lasat de la noi….trist..adevarat…

Reply
Canadianu' mai 4, 2018 - 12:26 pm

„Sunt foarte multe lucruri de discutat” – le-au discutat alții înainte deja, prin țări mai civilizate Dar românii, idioți cum sunt, trebuie să reinventeze apa caldă de fiecare dată.

Reply
Zalex mai 4, 2018 - 5:39 pm

Imi place cand cineva cugeta si termina cu „stiu ca nu stiu” – e semn de minte. Cu foarte multe aspecte sunt de acord, dar am si cateva fraze pe care le-as supune dezbaterii. De exemplu, traind in societatea romaneasca, nu cred ca poti ajunge la concluzia ca „nu poți influența un copil să devină gay” – nu stiu cat e influenta societatii / a ADN-ului / a familiei in procesul asta de definire a sexualitatii. Banuiesc ca ce influenteaza heterosexualitatea (toate astea de mai sus), influenteaza si homosexualitatea, nu? Deci, tind sa cred ca poti influenta un copil sa devina gay… Apoi exista discriminarea pe care o facem fata de copiii adoptati de cuplurile gay: majoritatea copiiilor de la scoala au o mama si un tata, ei au doi tati sau doua mame… atentie, CA ASA A VRUT STATUL! Daca combini asta cu stereotipurile pe care societatea (conservatoare, fireste) romaneasca le are despre gay, numai bine nu-i faci acelui copil! In al treilea rand, senzatia pe care-o am eu e ca populatia Romaniei in 2018 nu este nici pe departe una toleranta, intelegatoare, deschisa la minte, careia sa-i pese de celalalt, nu? Ba din contra, as zice. In contextul asta, MAREA majoritate a romanilor ar vota (nu neaparat pentru familia traditionala – s-ar putea sa nici nu priceapa ce inseamna termenul) impotriva casatoriei cuplurilor homosexuale nu pentru ca sunt preocupate de influenta nefasta pe care ar putea-o avea acestia in societate, ci mai mult pentru ca… noul / modernismul / corectitudinea politica le cam da batai de cap si e mai bine cum stiu ei / le-a spus mam-mare. In ultimul rand, nu inteleg ce castig are o societate care promoveaza acest tip de comuniune / sexualitate, care legifereaza casatoriile gay, care-si pune in cap majoritatea pentru binele unei minoritati care nu cred ca sufera prea tare ca nu pot adopta copii sau decide la capataiul iubitului / iubitei muribunde – suntem cumva in plin concurs de Miss ?! Sunt multe chestii traditionale care sunt de lepadat, cum sunt si altele – la fel de traditionale – care nu sunt de schimbat de dragul castigarii acestui concurs de frumusete.

Reply
MIRELA mai 7, 2018 - 1:11 am

Am elevi cu parinti homosexuali, vreo 12. Fara exceptie, toti sunt heterosexuali, crescuti cu bagare de seama si dragoste, de oameni care sunt recunoscatori ca li s-a dat sansa sa creasca acesti copii. Homosexualitatea nu este nici pe departe ceva nou si nici nu apartine corectitudinii politice. As zice mai degraba ca aceasta corectitudine politica si falsa pudoare ne-au impiedicat pana acum sa discutam subiectul. Mai mult decat atat, impartind oamenii in categorii bazate pe orientare sexuala si numindu-i minoritati mi se pare cel putin neconstitutional. Sexualitatea parintilor este, si a fost dintotdeauna, un subiect pe care copiii il evita din instinct. Nimeni nu vrea sa isi imagineze ce fac proprii parinti in dormitor, este un instinct sanatos, care ne tine departe de incest. Asta se aplica in egala masura si cuplurilor homosexuale. ‘Iubitul/iubita muribunda’ sunt oameni la fel ca dumneavoastra si ca cei dragi dumneavoastra, absolut nici o diferenta, si da, cu siguranta sufera cand stiu ca nu pot sa aiba grija de cei care raman in urma lor. Orientarea sexuala nu ma defineste, nu va defineste – sper – asa cum nu ii defineste nici pe homosexuali. Cat despre concursuri de frumusete …banuiesc ca nu ati urmarit niciodata un concurs de Miss in care femei tinere sunt expuse ca la piata, pentru placerea – traditionala – a sexului opus. Asta, bineinteles, se incadreaza perfect in valorile morale traditionale.

Reply
Ioana mai 4, 2018 - 7:26 pm

Excelent articolul, iti impartasesc parerile din el. Multumesc pentru ce am citit.

Reply
Drumetu mai 4, 2018 - 8:09 pm

Ati pus punctul pe ” I ” !

Reply
Traian iunie 7, 2018 - 12:45 am

O singura intrebare … Unde este libertatea de alegere a copilului ? Psp ca sunt copii la varste care sa le permita a contempla ideea de a avea doi parinti cu aceleasi organe reproductive . Dc nu sunt ei o prioritate pt adoptii ? Presupun ca daca noi suntem liberi sa alegem ce vrem sa fim : mama , tata , etc. si cei mici trebuie sa aibe dreptul a isi alege familia din care fac parte … Adica in toate probleme astea de sensibilitate ale unor oameni mari,unde este pozitia copilului ? Si daca vorbim de familie si compozitie , ca si doi frati sunt o familie , atunci psp ca si doi oameni fara copii sunt tot o familie . Care sunt barierele care sa asigure ca viitori copilasi nu vor ajunge marfa comerciala pe o piata in dezvoltare . nu stiu in problemele astea cred ca ne invartim in jurul cozii . De unde nevoia asta de maternitate ? Ma pun in locul lor si ma gandesc ca as avea grije de copil chiar daca as avea sotie sau sot dar trebuie sa ma gandesc si la copil si la faptul ca as fi o influenta negativa in dezvoltarea lui dintr-o varietate de motive si din dragostea de copii as renunta la copii si de nevoia materna ar continua sunt atatia copii de care as putea sa am grija fara sa fie ai mei .

Reply
bogdan iunie 10, 2018 - 12:28 pm

One of the most important figures in quantum mechanics was the German physicist Max Planck. After he won the Nobel Prize for physics in 1918, he undertook a lecture tour of Germany.

Naturally enough the lectures he delivered to the various audiences were more or less identical, a fact that was noticed in due course by his chauffeur.

One day the driver said to him: “Professor Planck, I’ve heard you give the same lecture on quantum mechanics so many times that I now know it by heart. It must be very boring for you, so for tonight why don’t we swap roles? I’ll deliver the lecture and you sit in the audience and wear my chauffeur’s cap.”

Planck agreed and that evening the driver got up on stage and delivered the lecture flawlessly.

Then a member of the audience stood up and asked an incomprehensible question about quantum mechanics. Without hesitation the chauffeur said: “I’m surprised that someone from the renowned city of Munich could ask such a basic question. I will leave my chauffeur to answer it.”

Charlie Munger, Warren Buffett’s business partner, often tells this story. He uses it to illustrate the difference between real understanding of a subject – “Planck knowledge” – and the mere appearance of it, or “chauffeur knowledge”.

Reply

Comentezi?

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.