Nici dragostea nu mai e
ce-a fost

autor Dan Pavel martie 30, 2018
Nici dragostea nu mai e <br>ce-a fost

Pe plajă recunoști foarte ușor un cuplu proaspăt format. Amândoi au privirile alea strălucitoare, sunt afectați, atenți și cu o stângăcie ușor de reperat. El vine cu toate papornițele de plajă, amenajează simandicos nisipul, nivelează tacticos terenul, pune prosopelul fetei și aranjează toate acareturile cu minuțiozitate. Ea vine și se așază grațioasă într-o poziție atent studiată, ca la fotograf. El se tot foiește încordat pe lângă ea și îți suge burtica.

Începe dansul: „Hai, păpușica mea, să te dau cu cremuță de plajă! Așa, turturica mea, să nu te arzi! Vai, ți-ai uitat pălăriuța de soare în cameră? Nu-i nimic, vrăbiuța mea, mă duc eu și ți-o aduc acușica! Păi cum să te lase ciucurelul tău fără pălăriuță!?! Să facă frumoasa mea insolație!?! Acușica vin! Mănânci ceva? Ți-e foame? Îți iau o fripturică, ceva? Aoleu, ești la dietă? Vai, dar eu n-am insinuat nimic! Trebuia să-mi dau seama că tu nici nu mănânci de fapt. Ce-o fi fost și-n capul meu!?! Să-ți ia iubițelul tău o sălățică, „o fructă”, ceva ușor așa? Bine. Altceva? Bine, hai că vin acușica cu sălățica, pălăriuța, nectarinele, integramele, cealaltă bluziță, nuvela romantică, papuceii și cocktailul cu fructe! Acușica vin! Intrăm în apă? Nu? Da, e rece. Așa e! Păi nici eu nu mai intru. Stau aici lângă iubițica mea.”. Se giugiulesc.

Spre deosebire de cuplurile proaspete, noi, veteranii relațiilor, suntem ușor diferiți. După ani și zeci de ani lângă aceeași persoană, noi căpătăm privirile alea cu care se întorc soldații de pe front, după un război de uzură. Regulile se schimbă. Care se prăvălește primul pe plajă nu trebuie să se ducă după bere. Nevastă-ta nu mai stă de poză, ca la fotograf, că e căpiată de muncă, cincisprezece ani de diete nu mai înseamnă nimic și vrea doar să se odihnească. Nici tu nu ți-ai mai supt burta din 2008, că oricum nu mințeai pe nimeni. Vă prăbușiți ca două vite asomate pe primul mal de nisip. Discuțiile capătă alt ton. Tu: „Care prosop? Bag pula-n ea de pălăriuță, eu nu mă duc nicăieri! Mai lasă-l dracu de citit, că nu mori necitită! … mă duc eu acuma după cărți, auzi la ea! Ea: ”Dă-te și singur cu cremă! Ți-ai luat budigăii ăștia de baie de zici că ești scăpat de la circ. De ce nu ți i-ai luat pe ăia roșii, cum ți-am zis eu?”. Tu: ”Pentru că sunt gras!!! … Ca o vită! D-aia! Ca să te fac de râs! Special! Las’ că nici cu tine nu mi-e rușine! Ți-e foame? Pffff, ooook! Abia mă așezasem! Mă întorc imediat cu o cazma de mici și cartofi prăjiți, dar mai lasă-mă cinci minute.”.

Giugiuleala se transformă și ea în vărul retardat al semnelor de afecțiune. Tu o pupi apăsat și umed, în timp ce îi lipești o palmă pe buci, iar ea îți smulge un fir alb de pe spate și îți dă un șpiț în cur când te-apleci după beri. Diminutivele și alinturile devin: „Stai bă, nebunule, că îneci copilul! Nu vezi că sunt valuri? – Da’ lasă-l, femeie, ce țipi ca dementa!?! Lasă să crească bărbat, nu fătălău de-ăla speriat de apă, care face atac de panică de la o meduză! – Mheeee, auzi la el, bărbat! De parcă ai ști tu ce-i aia!?! Ea râde, tu te beși, toată lumea sare în apă. Love.

Poate îţi place altceva

Comentezi?