Muriți
în aplauzele prostimii

autor Dan Pavel martie 14, 2019
Muriți<br>în aplauzele prostimii

Aplaudăm cenzura anti-vaxerilor pe Facebook, Google și Twitter. Anul trecut ne bucuram de cenzura naționaliștilor europeni și a tot ceea ce pare rasist sau sexist. E ok. Problema e că sub același algoritm, menit pentru anti-vacciniști, ar putea intra și oameni de știință, medici sau jurnaliști care descoperă un anume vaccin toxic împins pe piață cu multă șpagă de către o companie farmaceutică coruptă și lacomă. Dar noi știm că nu se dă șpagă la nivel înalt nicăieri și că multinaționalele din toată lumea ne vor numai binele. Afară e soare și floricele, în lume nu mai există sclavi sau minori care lucrează pe nimic pentru mari giganți industriali, iar noi putem dormi liniștiți pentru că totul e ok și corporațiile veghează pentru noi.

Algoritmul menit pentru un ultranaționalist poate fi folosit împotriva oricărui alt moderat dacă acesta nu este de acord cu anumite politici acceptate de mare masă de aplaudaci. Pentru că nu contează mesajul, ci eticheta. Trăim în civilizația clickbait în care nimeni nu mai are timp pentru context, dovezi clare sau raționamentul din spatele concluziilor. Citim un titlu cutremurător și mergem mai departe, la următorul titlu, fără să aprofundăm nimic. Unul e soroșist, altul e putinist și tot așa. Dar e ok pentru că știm că media nu manipulează și televiziunile ne vor doar binele, toți jurnaliștii au principii, sunt plătiți exclusiv din salariu și viața e frumoasă. Putem aplauda cenzura liniștiți pentru că marile concerne media, care trăiesc din banii puterii, ne vor binele.

Algoritmii și inteligențele artificiale nu prea disting între un nebun cu folie de staniol pe cap, care crede că micii provoacă sterilitate sau că îl urmărește pisica din partea extratereștrilor, și un jurnalist care chiar descoperă un eventual complot al extratereștrilor de a steriliza populația prin mici. E o diferență nu tocmai subtilă pe care computerele, în mâinile cărora ne predăm viața cu atâta docilitate, nu au reușit să o stăpânească până acum. Chiar și dacă vor învăța această diferență, doriți ca destinul vostru și informația de care a depins acesta să fie controlate de un server? Statistic vorbind, din miile de vaccinuri de pe piață, este imposibil ca niciunul să nu aibă efecte adverse, pe termen lung, mai urâte decât beneficiile. De asta se fac studii pe termen mediu și lung. Asta nu înseamnă că nu trebuie să vă vaccinați copiii. În nici un caz. Trebuie doar să cercetați cu atenție, să ascultați sfaturile medicilor și să rămâneți la curent cu informația din domeniu. Asta dacă mai puteți rămâne corect informați într-o lume în care algoritmii dau otova cu toporul în orice discurs pare inadmisibil, indiferent din partea cui ar veni.

Nici un jurnalist independent nu are resursele unei corporații care poate plăti zece firme de PR și Social Media Engineering să taie în carne vie și să înăbușe orice scandal, profitând de algoritmii de cenzură ai Facebook, Google/Youtube și Twitter. În principiu, eu aș avea o problemă cu faptul că informația este atent confecționată și toaletată de câteva concerne uriașe, rezultatele căutărilor sunt manipulate constant, iar discursul este influențat de o mână de magnați pe care nu i-a ales nimeni și care nu respectă democrația sau principiul constituțional al libertății de exprimare. Aș avea o problemă, dar nu am pentru că sunt la a patra interdicție online pentru ”discursuri care instigă la ură”. Deci totul este bine, acum sunt băiat cuminte și pap tot grișulețul. Vocea mea nu mai deranjează decât aici unde am sub 10% din reach-ul pe care îl aveam pe Facebook.

Mediul online trăiește sub influența unor liste negre cu subiecte tabu și cuvinte interzise pe care nu le publică nimeni concret. Nimeni nu spune exact care sunt acestea, cum se manifestă concret mecanismele automate de cenzură sau cum se schimbă ele de la o zi la alta, pentru că știu exact că ceea ce fac încalcă principiile pe care se formează orice democrație. Într-o lume normală, executivii Facebook, Google și Twitter ar fi la pușcărie pentru chestiile pe care le-au recunoscut deja în fața comisiilor europene sau anchetelor senatului american. Experimente psihologice, manipulări în masă, conturi false, servicii secrete, agenții dubioase și jucători clandestini care influențează alegeri libere sau referendumuri, Cambridge Analitica, Covington, Trump-Russia, Brexit și așa mai departe. Dar oamenii ăștia stau la masă cu liderii lumii, îi sponsorizează la candidaturi și negociază ce va mai însemna mâine libera exprimare.

În cultura asta a revoltelor inventate și a giganților mediatici care finanțează politicul, din afara democrației, tot ce este deranjant sau dureros poate intra foarte ușor în lagărul indezirabililor din universul informației. Se pune o etichetă: rasist, antisemit, sexist, conspiraționist, anarhist, fascist, etc.. Este eticheta care justifică blocarea conturilor de social media, închiderea conturilor de Patreon sau PayPal și interzicerea accesului la apărare în fața tribunalului opiniei publice. Tot ce rămâne este vocea presei mainstream și discursul aprobat de corporație, iar dacă încerci să ridici glasul deasupra lor, te lovesc instantaneu la bani – îți taie publicitatea și îți închid conturile în care primeai donații de la cititori.

Și uite așa ajungem toți niște conspiraționiști indezirabili, cu tulburări psihice, de fiecare dată când punem întrebări complicate. E simplu să bagi pe toată lumea în aceeași oală cu nebuni și să închizi capacul. Așa ajung unii reputați profesori universitari să fie considerați în aceeași gașcă cu ăia pentru care Pământul este plat. Așa ajung laureați Nobel să fie considerați naziști sau marxiști și să li se conteste toată cariera. Și tot așa ajung medici cu treizeci de ani de experiență să fie considerați la fel de toxici ca specialiștii în bioenergie sau yoghinii anti-vax.

Înăbușirea discursurilor anti-sistem și a vocilor deranjante este calea cea mai scurtă către dictatură. De la nazism și până la stalinism, toate sistemele din spectrul de represiune practică aceleași metode, sub același pretext, acela al binelui public și al sănătății sociale. Hitler a trimis milioane de oameni la moarte, iar presa duduia de valori germane, de visul arian și cultura superioară. Populația aplauda de pe margini. Stalin a făcut același lucru, iar presa turna știri despre succesul marxism-leninismului în Uniunea Sovietică. Orice inundație începe cu câteva picături, iar dictaturile au puțini dușmani, printre care se numără libertatea de circulație a informației, libertatea de exprimare și gândirea analitică. Nu mă bucură că aceste arme sunt astăzi în mâna unor giganți media pe care nu-i stăpânește decât profitul. Pe ăștia îi poate cumpăra oricine dă mai mult.

Azi ne bucurăm de cenzura unor tâmpiți, mâine o protestăm pe-a noastră. Totul este posibil dacă proștii îi aplaudă pe tirani atunci când fac reguli incontestabile și decid ce este acceptabil pentru o societate din care ei nu fac parte.

4 commentarii
38

Poate îţi place altceva

4 commentarii

Oana martie 14, 2019 - 1:33 pm

Amara trezire la realitate…
Asa m-am trezit si eu din bula proprie acu` vreun an, cand, cu mare zel si spor, crezand in capacitatea generatiei tinere de a gandi obiectiv si fara clisee, m-am aventurat cu niste comentarii pe pagina Digi. Unde se presupune ca lumea are un anumit nivel. Si, pentru ca nu am fost de acord cu tot ce trebuia bifat, m-am trezit automat cu eticheta de pesedista, pupatoare de moaste, muori, etc., desi nu postasem nimic cu iz religios. Si asa mi-am primit palma peste ochi si m-am trezit, dandu-mi seama ca cliseele de ieri au fost doar inlocuite cu cliseele de azi.. niste etichete cu altele. Ura pentru anumite lucruri a fost redirectionata catre altele. Nimic nou sub soare.

Reply
Victor Lungu martie 14, 2019 - 2:19 pm

Bine ai venit în club. Am mai mult de doi ani de când clămpănesc degeaba din taste pe tema feisbucismului nazisto-stalinist. 160 de zile carceră anul trecut. 60 deja în acest an. e drept că am început doar cu doar 3 zile+1 saptamana+14 zile+30 de zile în anul de debut într-ale democraţiei digitale.
Oricum, Prostocraţiei nu are să-i pese. Ponei roz, curcubeie, pisicuţe şi ţinutul pulii cu penseta. Vom căca în curând numai M&M (ăia răii) şi skittles (ăia bunii, care merită curcubeul)…

Reply
Marieta Varga martie 14, 2019 - 3:15 pm

E foarte greu sa te informezi corect, ai nevoie de cunoștințe de specialitate. Mă refer la vaccinuri. Fac parte dintr-o generație care nu va mai încurca multă vreme lumea și care, la vârsta potrivită, a fost vaccinată fără să se ceară părerea părinților. Tatăl meu a rămas schilod pe viață pentru că a făcut poliomielită și vaccinul nu apăruse încă. Pe de altă parte, nu există invazia asta de „suplimente alimentare”, dimpotrivă, găseai greu și medicamente banale. Greu de spus cum e mai bine.

Reply
VICTOR LUNGU martie 15, 2019 - 7:21 pm

Revin cu revelația.
„Standardele comunitare” sunt manualul (cartea cu „legi”) micului kaghebisto-nazist de Facebook, noii turnători ai Poliției Gândirii care sunt „boții”. Prostia Umană alimentând cu delațiuni Inteligența Artificială. Umanul devenind non-uman.
Ce se întâmplă în realitate de vreo 2 ani pe Facebook? Corporația lucrează la golirea de relevanță a ceea ce se postează. Pozele cu pisici, meme-urile cu te miri ce, inorogii, selfi-urile, curcubeele, motivaționalele, toate acestea sunt lipsite de relevanță, nu reprezintă conținut decât pentru cei irelevanți. Cu cât mai irelevant, cu atât mai simplu de controlat și de pus la consum. Pe Rețea nu este nevoie de cei care gândesc și care pot critica produsele, indiferent ce vor fi fiind acestea: de la reclame, la filme, la politicieni. Acum sunt „țncarcerați” foștii bloggeri, jurnaliștii… Mâine vine și rândul ziarelor să fie mânate în țarc, trimise mai spre coadă. Lovitura peștelui pentru FB este nu să livreze publicitate, ci să fie publicitarul.

Reply

Comentezi?

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.