Economia ameliorată în rău sau agravată în bine

autor Dan Pavel martie 28, 2018
Economia ameliorată în rău sau agravată în bine

Burtosu ne-a anunțat că nu mai primește bitcoin la bodegă că cică e prea volatil și, deși votca lui e făcută în cadă după o rețetă originală găsită pe internet, tot iese pe pierdere. Eu, încercând să găsesc o soluție de a plăti cât mai puține taxe unui stat al cărui pachet de asigurări de sănătate este reprezentat de un brancardier mahmur care te împunge cu degetul să vadă dacă ești viu, m-am trezit că mi se face brusc dor de guvernarea Băsescu-Boc. Măcar tandemul amorului ghebos, alcătuit din matrozul chior și păpușa lui stricată de ventriloc senil, avea trei scuze:

În primul rând nu o aveau pe Floricica Dansatoarea prim-ministru. De bine de rău, Boc nu avea nici ritmul de dans, și nici statura necesară pentru a se califica pe post de Floricica în actualul guvern. Mai ales că, fiind dotat cu degete opozabile și vocabular, ar fi fost descalificat din start. Boc era genul de sclavalet care nu te făcea de râs când plecai în vizită pe la UE. Știa să vorbească limba română, bunghea și cu furculision și lingurision cât de cât și era un frustrat și un ambițios de îți aducea mingea înapoi oricât de departe i-ai fi aruncat-o.

În al doilea rând era criză la nivel global. Tăriceanu ne asigurase că nu poate ajunge criza economică mondială până la noi pentru că, fiind doar mondială, nu bate până pe crucișătorul nostru stelar USS Pătârlagele. La vremea respectivă căpitanul Băsescu se certa rău cu Tăriceanu, probabil pentru că nu se puteau înțelege cum să-și împartă orele de vizită la doamna Cocoș. Tăriceanu voia duminica, marțea și joia, iar Băsescu zbiera la el că are atâtea neveste și nu-l mai satură Dumnezeu. Când a reușit să-l momească pe Tăriceanu să părăsească Palatul Victoria aruncându-i pe ușă o hârtie de zece lei, Băsescu l-a instalat pe Boc care a început să cânte aceeași piesă ca și anteîncălzitorul lui de scaun guvernamental: Că nu e nici o criză, că România e stabilă, exportă de poate să-și pună și-n cap, fabricile de vată de sticlă pe băț și bursele de fier vechi sunt performante și că să dormim liniștiți pentru că nu ni se poate întâmpla nimic. Când te uitai la televizor, transpira așa un aer de optimism și seninătate din toți membrii guvernului de te lua de la inimă dacă deschideai plicul cu rate trimis de bancă.

În al treilea rând, Boc avea bunul simț să nu raporteze creșteri economice record, și să nu promită bani fără număr la hectar unei populații care se uită șocată la discrepanța dintre fluturașul de salariu și ce vorbește Dragnea la televizor, de zici că te uiți drogat la un episod din Zona Crepusculară. Boc ieșea direct cu jale și lacrimi în ochi că nu mai are bani de caviar pentru intelectuali portocalii. Că e austeritate, că s-a prăbușit industria românească de plimbat coli A4 și riscă partidul să rămână fără Courvoisier și fără piele alcantara pe limuzine, așa că trebuie să mai tăiem odată salariile și să mai dăm afară zece mii de bugetari fără rude în PDL. El bocea la televizor și partidul lui pleca cu hectarele de pădure de sub noi și cu banii de întreținere. Conferințele de presă luaseră un aer funerar, deveniseră ca o procesiune cu proști care jelesc o moartă pe care n-a iubit-o nimeni, dar toată lumea moștenește ceva de pe urma ei.

Acum nu mai e ca atunci. Creșterea economică record generată de programul de guvernare PSD – pe care nu l-a citit nimeni pentru că este mai invizibil și mai misterios decât curul lui Batman noaptea, pe ceață, într-un tunel – a dus la modificarea salariilor într-un mod cel puțin dubios. Economia a crescut fulminant, iar pulimea s-a trezit cu salariile semnificativ micșorate, mai ales cei nu norme parțiale, persoanele cu handicap și cei cu venituri sub minimum pe economie care s-au trezit obligați să plătească dări ca și cum ar câștiga acel minimum. Este ceea ce economiștii dâmbovițeni numesc creștere negativă. E ca și cum ți-ar spune medicul că te faci din ce în ce mai puțin bine. Starea ta s-a ameliorat în rău… sau s-a agravat în bine, că nu-mi dau seama. Și la amărăștenii din administrație s-au făcut reduceri salariale semnificative. În schimb, toți șefii de departamente, primarii, ștăbimea de prin ministere, secretarii de stat și parlamentarii s-au trezit cu salariile mărite. Este ceea ce economiștii din PSD numesc scădere pozitivă, probabil.

Marea diferență dintre atunci și acum este că, pe vremea aia, Dragnea era un simplu miliardar. iar cum este ocrotitorul economiei naționale. Doar Ludovic Orban făcea același lucru ca și acum: se dădea în leagăn. Boc plângea și Dragnea râde. Televiziunile tunau și fulgerau, acum ne mângâie pe genunchi și ne asigură că totul este în regulă. Băsescu era băgat în mafie până în gât, iar Iohannis urmărește cu atenție și îngrijorare cum îi zboară guguștiuci cu felia de pâine din farfurie. Eu l-am votat pe Iohannis cu entuziasm, știind clar că punem ceva acolo doar ca să nu fie lumina stinsă la Cotroceni când vin turiștii. Dacă nu era nimeni în grădină, se așezau guguștiucii și dădea urât. Cineva trebuia să urmărească cu atenție și îngrijorare apometrele Administrației Prezidențiale. Nu regret nici acum că l-am votat. Până la urmă aveam de ales între el și apometrul în sine. Cam astea sunt diferențele. În rest, nimic nou. Eu mă duc să completez formularul multe sute… .

Poate îţi place altceva

Comentezi?