Căsnicie, Sex, Divorț și Maimuțăreală

autor Dan Pavel martie 28, 2018
Căsnicie, Sex, Divorț și Maimuțăreală

Nevastă-mea privea melancolică prin parbriz, de pe scaunul din dreapta. Eu tăceam la volan, așteptând să se schimbe culoarea semaforului, într-unul din momentele acelea de liniște confortabilă în care se regăsesc deseori cuplurile după mulți ani de relație. Ea se uita după bărbați și scrutina sever toți trecătorii ce se perindau pe trecerea de pietoni. Eu încercam să plănuiesc ruta în gând, debusolat de faptul că nu trecea nici o femeie frumoasă. La un moment dat trec niște tipi la vreo douăzeci și cinci de ani. Subțirei, îmbrăcați după ultimul muget cu blugi mulați tăiați în multe locuri, mocasini și gleznișoarele la vedere. Nevastă-mea exclamă încet, aproape ca pentru ea: ”Dacă aveam douăzeci de ani acum, rămâneam nefutută…!”. Mă uit la ea ușor pierdut și nedumerit. Mă privește și mă lămurește din scurt: ”Nu, nu rămâneam. Zgâriam la ușa ăstora de patruzeci.”.

În timp ce demaram de la intersecție mă gândeam că are dreptate. E o coadă de puștoaice la ușa ăstora de patruzeci de ani, că nu au oamenii loc să intre în casă. Trebuie să le alungăm cu nuiaua când mergem la serviciu. Sar din boscheți, ne plachează ca la rugby și se păruiesc între ele care să ne aibă mai întâi. Mai ieri se plângea un prieten că, de când a făcut chelie și burtă, se uită toate gagicile după el pe plajă și se simte hărțuit sexual. Nu mai poate să iasă în sandale și bermude din casă că băloșesc toate muierile după el. În altă ordine de idei, acum că mă însor, am înțeles că trebuie să-mi iau o amantă tradițională. Că așa are toată lumea și nu vreau să mă simt exclus. Trebuie să mi-o iau repede ca să mai prind sau pot să mai aștept un an doi? Nu de alta, dar la ce au în cap astea de douăzeci, parcă nu m-aș înghesui… sincer. Dar, dacă o cere tradiția, n-ai ce-i face. Oricum sunt astenizat de toate tovărășiile care drojdeau cu mine în club până la cinci dimineața și bibăneau toate puștoaicele, după care îmi arătau pozele cu copiii lor din telefon. Eu așa le zic ”copiii din telefon”, pentru că ei nu se regăsesc fizic și mental în viața lor, ci doar în pozele din telefon și de pe facebook unde toată lumea e părintele perfect.

Ar fi trebuit să existe o excepție în Codul Penal care să-mi dea voie să crăp capul tuturor bărbaților care mi-au spus că nu sunt bărbat adevărat până nu mă însor și fac copii. Asta pentru că toate discuțiile astea despre familie și bărbăție le-am purtat în nopțile de weekend, prin baruri și spelunci, cu litri de alcool sub nas, și tot ce puteam face eu în calitate de nefamilist era să mă întreb ce morții lor caută ăștia cu mine la masă când îi aștepta familia acasă. În câte delegații poți să te duci până îți invalidează nevastă-ta mutația din buletin? Acum, mă însor. Covârșitoarea majoritate a bărbaților care mă făceau să mă simt prost că sunt neînsurat între 25 și 35 de ani sunt divorțați. Curios este că acum nu mă mai admonestează nimeni cu: ”Nu ești bărbat adevărat până nu te sună fosta nevastă să-ți ceară banii pe care eviți să-i plătești de trei luni, pentru copiii pe care nu-i vezi niciodată și nu-i vedeai nici când erați împreună, nemernica dracului mi-a mâncat tinerețea!”. Nu bag mâna în jar că bărbații de atunci erau mai buni decât ăștia de acum. Cert este că eu, dacă aveam douăzeci de ani acum, rămâneam nefefe… . Mă sabotează aspectul, personalitatea și lipsa de avere. În rest am toate calitățile. Noroc că mă însor, că altfel nu deveneam niciodată bărbat adevărat.

2 commentarii
22

Poate îţi place altceva

2 commentarii

Adela martie 31, 2018 - 8:14 pm

Esti bun!

Reply
Mona aprilie 1, 2018 - 1:40 pm

Ce ma bucur ca ti–ai facut blog, rad de ceva minute, aproape m–am fript cu cafeaua

Reply

Comentezi?