Bucureștenii
o au mai mare

autor Dan Pavel decembrie 9, 2018
Bucureștenii <br>o au mai mare

Fata cea mare a unor prieteni din Maramureș avea ceva treabă prin București și a înnoptat la noi ca să nu mai arunce banii pe hotel. A venit cu băutură, bineînțeles, cum vine orice bun român la alt bun român. A sosit cu trenul de mare viteză românesc, adică a făcut vreo cincisprezece ore de la Sighetu Marmației până aici, și tot a fost mai rapid decât ăla cu care am mers noi odată la Maramu, de făcurăm șaisprezece ore la dus și șaptesprezece la întors. Ați putea întreba de ce există aceste discrepanțe orare între diverse trenuri de pe aceeași rută. Discrepanțele apar datorită numeroaselor vicisitudini ale vieții și cataclismelor naturale ce sar în calea CFR pe traseu. Se mai rătăcește un bursuc pe o șină și înclină cu greutatea lui toată infrastructura, se mai face răcoare, mai o burniță, mai o băltoacă, iar trenul este obligat să circule cu viteza de siguranță pe toată distanța și mecanicii stau cu inima în gât de frică să nu cadă cu locomotiva de pe câte un pod reparat cu chirpici și surcele din bani europeni.

Se circulă cu o viteză la care mecanicii de locomotivă pot da comandă de aripioare la McDrive, pot achita la a doua fereastră și pot ridica comanda la a treia fereastră fără ca pasagerii să-și dea seama că s-a întâmplat ceva deosebit sau că a încetinit trenul. De altfel, lanțurile de fast-food pierd anual o grămadă de bani pentru că nu sunt în stare să construiască niște Drive In-uri pe calea ferată, undeva între Vișeu de Jos și Beclean pe Someș, cu ferestre de servire pentru fiecare vagon. Cred că ar merge și un dentist ambulant. Urcă la Vișeu, face două plombe și un detartraj, coboară la Beclean și se ocupă de pacienții care vin din sensul celălalt.

Traversatul României cu un tren CFR neîncălzit este o aventură în sine, aproape la fel de incitantă ca și vacanța în care pleci, pentru că nici un alt mijloc de transport inventat de om nu circulă atât de încet și nu te face să simți ce simțeau prizonierii germani când erau transportați în gulag de către sovietici. Ca să ajungi mai încet de-atât în Sighetu Marmației, ar trebui să pleci cu bacul pe Dunăre, de la Chilia, să parcurgi fluviul până la Orșova și de-acolo să-l tragi pe uscat până în Maramureș, fără geacă pe tine. Cu toate astea, aventura bucureșteanului în Maramureș este mai puțin antrenantă decât aventura maramureșeanului în București.

În primul rând că maramureșenii sunt încurajați să nu vină aici cu mașinile personale deoarece, numai la vederea numărului de Maramureș, bucureștenii vor bănui că șoferul mașinii respective e prost și s-a rătăcit. În calitate de maramureșean, bucureștenii vor presupune, pe bună dreptate, că ți s-a stricat harta aia din piele de capră pe care scriseseși indicațiile cu bățul cenușat scos din foc sau că ți se zbătea purceaua la subraț de ți-a tras de volan și ai nimerit taman la București. Oricum nu aveai ce căuta aici, un țărănete în ditamai capitala oieropeană.

În al doilea rând, viteza și precizia cu care circulă maramureșenii pe șoselele patriei este necompatibilă cu viteza și precizia cu care circulăm noi. Locul ăsta strămoșesc, moștenit personal de la Mihai Viteazu și Burebista însuși, este rezervat strict bucureștenilor. Numai noi avem dreptul, dat de la străbuni, să circulăm între benzi cu telefonul într-o mână și cafeaua în cealaltă. Numai noi am câștigat privilegiul să dăm cu spatele în intersecție și să parcăm în diagonală pe linia de tramvai. Noi suntem scutiți de asigurarea la schimbarea direcției de mers și de prioritatea de dreapta, de când i-am înfrânt pe turci la Călugăreni și l-am obligat pe Sinan Pașa să nu ne mai întrebe despre RCA și rovinietă.

În al treilea rând, și cel mai important, fata noastră de la Maramu, fată serioasă și cuminte la vorbă, cu frica lui Dumnezeu, a simțit pe pielea ei ospitalitatea tipic bucureștenească. Pentru că a purtat cu nevastă-mea toate discuțiile legate de orientare în timp și spațiu, bineînțeles că s-a rătăcit. Eu nu m-am băgat. Mie așa îmi plac femeile, iubi-le-ar Sfântu, că eu le cred când spun ele că se descurcă singure, dar orice om știe că femeia are cinci puncte cardinale și doi ochi stângi care sunt întotdeauna ațintiți asupra ta, să-ți urmărească ție orice mișcare și dumicatul către gură. Femeia este creatura magică și misterioasă pe care a lăsat-o Dumnezeu pe Pământ ca să-ți povestească despre locurile frumoase în care a fost ea și în care nu mai știe să ajungă. Să dai femeii un GPS e ca și cum ai pune cauciucuri de iarnă la vultur. Mai rău o ții din treabă. Femeia este darul divin care te anunță supărată, după jumătate de oră, că trebuia să faci dreapta la o intersecție și, când te întorci zeci de kilometri și o iei pe unde a spus ea, descoperi un drum înfundat și o curte unde trebuie să-l rogi pe proprietar să te ghideze de pe grătarul lui, că n-ai unde să întorci și trebuie să ieși cu spatele.

Fata rătăcită s-a gândit să-i întrebe pe bucureșteni unde se află și pe unde să apuce ca să ajungă în locul greșit menționat de nevastă-mea. Cu accentul ei de moroșean adevărat a întrebat pe ici, a întrebat pe colo și s-a izbit de ”ignorul” total al trecătorilor. La întrebarea ”unde se află?” un taximetrist patriot i-a răspuns că se află în România. Altcineva i-a spus că este pe stradă și tot așa. Asta pentru că bucureșteanul adevărat nu poate să nu-și manifeste sarcasmul și superioritatea față de cei veniți din provincie. Că numai noi suntem civilizați, restul țării e plină de țărănoi, de provinciali! Paradoxul face ca aici să fie tărâmul sfânt. Restul spală vaca la cur. Bucureștenii nu vor recunoaște niciodată că trăiesc în și participă activ la cea mai necivilizată capitală europeană și una din cele mai mizerabile reședințe de județ. Deși Aradul, Timișoara, Clujul, Oradea (mă scuzați, Oradia), Brașovul, Iașiul, Alba Iulia sunt mai curate și mai frumoase, tot Bucureștiul rămâne Ierusalimul Dacic, cetatea de aur. Deși Bucureștiul este pe jumătate alcătuit de țărani din toate județele și ghiolbani neaoși de toate spețele, noi suntem miezul planetei.

Chiar dacă în mașinile noastre miroase tot a urdă și a picioare, chiar dacă nu te poți apropia de subrațul nimănui în autobuz, nici măcar iarna, avem acest complex de superioritate complet nefondat. Șlapii noștri sunt mai buni decât șlapii voștri. La periferia orașului, în curțile noastre, căruțele sunt parcate lângă mașini premium. Căruța în garaj și mașina afară ca să se vadă. Locuim în garsoniere de patruzeci de mii, dar conducem mașini de optzeci de mii. Noi ne facem vile de un milion și ieșim pe poartă în cizme de cauciuc pentru că drumul nu e asfaltat. La noi pute a bălegar lângă reprezentanță, dar n-ai ce să ne întrebi. Bucureștenii știu, nu au nevoie să învețe nimic, darămite să mai învețe și pe alții. Aici la noi s-a oprit tehnologia, restul țării încă mână gâștele cu surceaua și înfruntă invaziile barbare. Gumarii noștri sunt de firmă. Ilicurile și bundițele sunt de hipster. Noi purtăm ie pentru că e cool, nu ca voi provincialii înapoiați care le-au inventat. Vacile noastre nu pasc în curte, ci pe balcon, pe Dorobanți sau în Starbucks, la mall. Culmea e că nici măcar nu dau lapte și îți fumează toată iarba.

Regula din capitală este că, dacă ai ajuns aici, de oriunde se agață harta în cui, după șase luni poți să scoți piciorul desculț prin geamul mașinii și să strigi la ceilalți că sunt țărani înapoiați și săraci. Ești autorizat să sorbi zeama de la mici și să dai cu chifla după provinciali, în răsunetul manelelor. Aici nu se votează ca iobagii pe un sac de grâu sau pe o sticlă de ulei. Aici votăm pentru o funcție bunicică la stat, pentru o pensie specială. Și noi avem boierii noștri de capitală. Le sugem papucul pentru un salariu într-o primărie, într-o agenție de stat, într-o regie autonomă… în orice crevasă a unui aparat birocratic obez și neperformant. Nu putem atrage investițiile pe care le atrag Clujul, Iașiul sau Timișoara, că nu iese destulă șpagă. Nu avem performanța altor orașe, dar la pene învârtoșate și bășini în cap nu ne întrece nimeni.

Mă rog, fata a ajuns cu bine, și-a făcut treaba și a plecat înapoi în străfundurile întunecate ale sălbăticiei unde așteptăm cu interes să se inventeze curentul electric și lanțul de tras apa la veceu. Data viitoare, dacă s-o descălța de opinci și s-o coborî de pe măgăreață, fără un curcan la subraț, poate o vom trata și noi omenește. Poate vom înceta să ne mai arătăm analfabetismul de patru clase în fața țăranilor cu facultăți care au treabă prin București.

9 commentarii
82

Poate îţi place altceva

9 commentarii

Marius decembrie 9, 2018 - 12:59 pm

Mulțam de info! Nu mă grăbesc sa vin să văd Capitala. Cu masina 10- 12 ore cu trenul 16, până la Budapesta facem 4 ore sau Viena 6. Din fericire nu se merită sa vă vizitam. Pentru noi Europa este mai aproape. Bafta cu țața Gabi!

Reply
Florina Paraschiv decembrie 9, 2018 - 1:03 pm

Am râs în stația de metrou de m-a luat lumea de nebună! Esti magistral!

Reply
Jerry Cătănescu decembrie 9, 2018 - 2:44 pm

Mda, mersi că ai zis tu, ca să nu zic io clujeanul, că mă jenez. Nu de alta, dar mai sunt și oameni de treabă prin București, ascunși pe undeva prin bloguri sau dracu mai știe, și n-aș vrea să-i supăr. Bucureștiul e pe lista mea de Do Not Travel de prin circa 1993, când am avut ceva treabă pe la ceva ambasadă și n-am putut evita. Din fericire a mers treaba cu ambasada, pe de-o parte, și pe de altă parte, Clujul are două zboruri pe zi cu Munchenul și de-acolo spre Montreal, așa că chiar că nu mai am de ce să ca(l)c pe-acolo, scutindu-i astfel și pe mitíci de a-l mai vedea pe provincialul de mine. Toată lumea câștigă!

Reply
Catalin decembrie 23, 2018 - 12:02 pm

Mi-a plăcut foarte mult articolul, recunosc ca ma identific cu o parte din tiparul de gândire descris aici si ca mai e cale lunga până sa ma scutur de toate prejudecățile, dar… parca s-ar impune câteva obiecții: deși sunt din Bucuresti, din locul care da ora exactă a României (am zis ca mai e cale lunga, ce vreti 😀) am ajuns la un moment dat si in alte orase pe care le consider foarte frumoase, printre care si Clujul, si nu de puține ori am rămas cu gura căscată la cat de bine arata orașul. Dacă eu pot sa fac asta, cred ca si altii o pot face cand vine vorba despre București. Ce-i drept, iti trebuie o oarecare capacitate pe care multi nu cred ca o au. In alta ordine de idei, daca este sănătos și normal sa presupunem ca fata respectiva nu a venit cu purceaua la subrat, tot asa de normal este să presupunem că are cunoștințe decente de folosire a GPS-ului de pe telefon sau ca stie sa pună intrebarile potrivite. Cand întrebi unde te afli si atat, nu stiu ce așteptări iti poti face in legatura cu raspunsul. Adică, unde te afli raportat la ce? La univers, nivelul marii sau distanta fata de casa? Cred ca problema cu prejudecatile e de ambele parti. Am intalnit oameni cărora le pute rău ideea de București. Cu unii chiar sunt de acord, dar numai cu cei care l-au văzut si stiu despre ce vorbesc sau ce anume critica. Dacă orașul e pe lista ta de Do Not Travel din 1993, nu prea poti sa zici nimic de mitícii de aici. Nu vreau sa calculez cate zboruri pleaca dinspre București spre alte orase cu adevarat civilizate din lume, dar nu as strâmba din nas daca as avea ocazia da vizitez din nou Clujul, Sibiul sau Oradea. A, si sa nu uit: A fost cineva atent zilele astea la cate masini din afara Bucureștiului au fost in capitală? Eu da si, din cate am vazut, nu lipsea niciun județ, nici macar CJ…

Reply
Gabriela decembrie 9, 2018 - 5:55 pm

Textul ăsta e o palmă peste ochii tuturor prestatorilor de comedie buni, care au încercat timid să descrie capitala.

Reply
Ale decembrie 10, 2018 - 2:20 pm

De la o bucureșteanca ce s-au născut în cea mai mizerabilă capitală ioropeana (ce vină am?) aplauze, laic, șer și amin :). Deh, ne purtăm crucea.
Dar am o întrebare nevinovată: de ce nu primesc pe mail notificări când postezi ceva? 🙁
#Doamneajuta la „tuată” lumea, mai ales bucureștenilor adevărați din textul de mai sus!

Reply
Dan Pavel decembrie 10, 2018 - 11:41 pm

Nu stiu. Incearca sa te abonezi din nou la newsletter.

Reply
Efrem Sbirul decembrie 18, 2018 - 7:15 pm

Ca sighetean stabilit în Timișoara (poveste lungă cu accente bahice), cred că ești prea dur cu Bucureștiul. Peste tot, chiar si la Cluj se înntâmplă aceleași lucruri. Manelele răsună la fel de frumos și la Iași și la Oradea in aceleași modele de beamveuri.
Personal, am întâlnit bucureșteni faini, „mitici simpatici” cu care m-am înțeles bine în perioadele în care am mai locuit în capitală, uneori mai bine decât cu „frunțile” din Banat sa „mințile” din Ardeal. Statistic probabilitatea de a întâlni gherțoi sau oameni faini e mai mare in București deoarece, incredibil, acolo sunt 3 milioane de oameni, adică de 10 ori mai mulți ca în Timișoara. Faptul că am întâlnit omeni faini se datorează și anturajului – am avut eu noroc sau tu ghinion…
în fine, manelari, damfuri de la axile, șlapi din bazar, beamveuri paradite, sunt peste tot, chiar și la Sighet. Și în Cluj o să vezi fițe de clujeni, în Timișoara și mai și. Dar după o vreme te obișnuiești și nu-ți mai pasă – efectul de apărare al „ziniturilor”.
Alea cu trenul sunt veridice – în sutele de drumuri făcute pot să zic ca am asistat orice a fost omenește posibil în tren. Înca mai am fiori când îmi amintesc de viaductele de la Săcel până la Dealu Ștefăniței…

Reply
Catalin decembrie 23, 2018 - 12:04 pm

Mi-a plăcut foarte mult articolul, recunosc ca ma identific cu o parte din tiparul de gândire descris aici si ca mai e cale lunga până sa ma scutur de toate prejudecățile, dar… parca s-ar impune câteva obiecții: deși sunt din Bucuresti, din locul care da ora exactă a României (am zis ca mai e cale lunga, ce vreti 😀) am ajuns la un moment dat si in alte orase pe care le consider foarte frumoase, printre care si Clujul, si nu de puține ori am rămas cu gura căscată la cat de bine arata orașul. Dacă eu pot sa fac asta, cred ca si altii o pot face in cand vine vorba despre București. Ce-i drept, iti trebuie o oarecare capacitate pe care multi nu cred ca o au. In alta ordine de idei, daca este sănătos și normal sa presupunem ca fata respectiva nu a venit cu purceaua la subrat, tot asa de normal este să presupunem că are cunoștințe decente de folosire a GPS-ului de pe telefon sau ca stie sa pună intrebarile potrivite. Cand întrebi unde te afli si atat, nu stiu ce așteptări iti poti face in legatura cu raspunsul. Adică, unde te afli raportat la ce? La univers, nivelul marii sau distanta fata de casa? Cred ca problema cu prejudecatile e de ambele parti. Am intalnit oameni cărora le pute rău ideea de București. Cu unii chiar sunt de acord, dar numai cu cei care l-au văzut si stiu despre ce vorbesc sau ce anume critica. Dacă orașul e pe lista ta de Do Not Travel din 1993, nu prea poti sa zici nimic de mitíci de aici. Nu vreau sa calculez cate zboruri pleaca dinspre București spre alte orase cu adevarat civilizate din lume, dar nu as strâmba din nas daca as avea ocazia da vizitez din nou Clujul, Sibiul sau Oradea. A, si sa nu uit: A fost cineva atent zilele astea la cate masini din afara Bucureștiului au fost in capitală? Eu da si, din cate am vazut, nu lipsea niciun județ, nici macar CJ…

Reply

Comentezi?

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.